Cântec pentru anul 2000

Vulturul ce roteste sus
va fi atunci de mult apus.

Langa Sibiu, langa Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi si atunci.

Mai aminti-ma-va un trecator
vreunui strain, sub ceasul lor?

Nu cred sa ma vesteasca cineva
caci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

Un cuvant

Un cuvant de al tau ar fi de ajuns
sa m-opresc razand din drum in loc de raspuns
si lumea intreaga ar fi a mea,
merii toti m-ar asculta
si ceata cea grea s-ar risipi,
senin curcubeu ar rasari.

Dar nu-l aud, nu-l aud
si iata cum pornesc la drum,
drumul meu mai nu stiu cum
si nu-l aud, nu-l aud
si doar tacerea e a mea,
ma voi stinge ca o stea
in noaptea cea grea.

Un cuvant de al tau ar fi un balsam
pentru rana fara leac ce-n suflet o am,
frumosul meu vis n-ar mai fi vis,
ti-as da sa citesti tot ce ti-am scris,
promit de fumat c-am sa ma las
si clipa de acum ar tine un ceas.

Dar nu-l aud, nu-l aud
si iata cum pornesc la drum,
drumul meu mai nu stiu cum
si nu-l aud, nu-l aud
si doar tacerea e a mea,
ma voi stinge ca o stea
in noaptea cea grea.

Cantecul ce-l cant e numai un dar
pentru tine l-am compus desi in zadar
caci tu nu mai vrei sa simti ce simti,
se fim ca atunci doi fericiti,
urechi de-ai avea l-ai auzi
si ochi de-ai avea te-ai imblanzii.

Dar nu-l aud, nu-l aud
si iata cum pornesc la drum,
drumul meu mai nu stiu cum
si nu-l aud, nu-l aud
si doar tacerea e a mea,
ma voi stinge ca o stea
in noaptea cea grea.

Romanta policroma

Nu-i cer nimic...
Si totusi, daca-ar vrea -
O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca! -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stinca.
Nu-i cer nimic...
Dar daca-ar fi sa-i cer
Ce-as vrea sa am si ce-ar putea sa-mi dea
As picura-ntr-o cupa cu eter
Morfina
Si i-as cere-apoi asa:

Da-mi tot ce crezi ca nu se poate da,
Da-mi calmul blond al soarelui polar,
Da-mi primul crepuscul pe Golgota
Si primul armistitiu planetar.

Da-mi paradoxul frumusetii tale,
Da-mi proorocirea viselor rebele,
Da-mi resemnarea strofelor banale
Si controversa versurilor mele.

Da-mi A.B.C al vietii subterane,
Da-mi simfonia flautelor mute,
Da-mi talmacirea buzelor profane
Si rebusul icoanelor tacute.

Da-mi pretul primei victime-a femeii,
Da-mi simbolul opalului si-agatei,
Da-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Si tusea-n fa minor a Traviatei.

Da-mi Spleen-ul calatorilor pe apa,
Da-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Da-mi gravitatea mortilor spre groapa
Si comicul funebrului convoi.

Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti,
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor regesti
Si perspectiva casei de nebuni...

Nu-i cer nimic.
Si totusi daca-ar vrea -
O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca!-
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stinca.

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Ce bine ca esti

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sã stam de vorba, sã vorbim, sã spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mã, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pânã când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vãzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pãmânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Cantec de leagan

Nani, nani...
Dormi in paza nesecatului izvor
De priviri
Ce te-nfasoara ca-ntr-o haina de matase,
Nani, nani...
Ochii mamei au vegheat intreaga noapte,
Si-acum dormi, caci obosite dorm si florile din vase,
Si parfumurile lor,
Toate, unul cate unul, pe-al tau leagan se cobor.
Nani, nani...
Dormi in vraja-mpletiturilor de soapte
Ce patrund printre perdele
Si te-ndeamna:
Dormi, caci somnul a cuprins de mult gradina-
Lacul,
nuferii,
castanii,
stanjeneii
si glicina -
toate dorm.
Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...
Dormi si tu -
Prin candelabre, iata, adoarme si lumina,
Dormi,
Si somnul tau sa fie mai senin ca infinitul
Oglindit in necuprinsii ochi albastri de femee,
Visul tau sa fie visul Insulelor Boromee,
Visul tau sa fie totul,
Tot, precum e rasaritul
Inceputul celor bune si sfarsitul celor rele.
Nani, nani,
Dormi in paza Ursitoarelor,
Si anii
Sa te-mbrace-n infinitul fericirii.
Nani... nani...

Echinox de toamna

Asculta, Doamna!...
Asculta glasul echinoxului de toamna,
Ce aiureaza-n varful unui plop
Strident,
Dar intelept ca un Esop...

In locul veveritei de-asta vara,
Pe care padurarul vrea s-o-mpuste
(Fiindca-ncercase sa te muste),
Pe-aceeasi craca sta acum o cioara!...

E simbolul idilelor defuncte -
Idilele de vara (la munte sau la mare).
Un scriitor,
O cetitoare,
O strangere de mana,
Un "ah!",
O sarutare...
Si-n urma: puncte, puncte, puncte...

E tot ce-a mai ramas din noi -
Din papadia
Iubirii noastre scurte de-asta vara:
Un plop pe malul Oltului,
O cioara
Si-un glas ce pastis(h)eaza vesnicia!...

Asculta-l inc-o data, Doamna...
E glasul echinoxului de toamna...

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mã tem ca n-am sã te mai vad, uneori,
ca or sã-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sã te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sã se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mã apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Romanta raspunsului mut

Ce vad!...
E-adevarat?...
Tu esti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai traiesti?...
Pendula care te-ai oprit din mers,
Incerci acum sa mergi in sens invers?...

Hai!...Spune-mi...
Spune-mi tot ce stii...
Sa-mi spui chiar si minciuni,
Sa-mi spui
Ce n-ai spus inca nimanui -
Nici celor morti,
Nici celor vii...

Ce victime ai mai facut
Din clipa-n care urma ti-am pierdut?...
Ce vrajitoare te-a trecut prin foc
Si-a reusit sa-ti puna inima la loc?...
Si care-anume sfant din calendar
Te-a sfatuit sa te-ntalnesti cu mine iar?...

De ce zambesti?
E-adevarat?...
Te-ai razgandit?...
Ne-am impacat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, si azi ne regasim
Aceiasi vechi dusmani?...
Dar tu mai stii dupa cati ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Raspunde-mi "Da"...
Raspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Stii tu de ce -
La tine "Nu" si "Da" nu sunt
Decat aceleasi vorbe-n vant!...

De ce te temi?...
De ce-ti ascunzi
In palme ochii tai rotunzi?...
De ce-ti aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tai de portelan
Si inima de Caliban?...

Raspunde-mi!...
Vreau sa stiu si eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decat
Sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat
Un paharel de coniac,
Ca eu sa tac,
Iar tu sa tipi
Si sa dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Asa e c-am ghicitDe ce-ai venit?...
De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?...
Ce nou secret imi mai ascunzi?...
De ce scrasnesti din dinti
Si taci? Hai!...Spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
Deschide-ti gura - mii de draci! -
Si lasa-ma sa-ti mai sarut...
Nu gura...
Ci raspunsul mut!...