Elena Popoviciu (1924-2009)

Studii: Studiile primare, liceale şi universitare le face în Cluj-Napoca. Îşi ia doctoratul în 1965 cu teza de doctorat intitulată „Mulţimi de funcţii interpolatoare şi conceptul de funcţie convexă” scrisă sub conducerea academicianului Tiberiu Popoviciu.

Activitatea didactică: Activitatea didactică este legată de Facultatea de Matematică şi Informatică unde funcţionează ca asistent (1949-1951), lector (1951-1960), conferenţiar (1960-1969) şi profesor universitar (1969-1984). De-a lungul perioadei de dascăl a predat studenţilor următoarele cursuri: analiză matematică, algebră abstractă, analiză funcţională, programare liniară şi teoria grafelor, teoria distribuţiilor, teoria celei mai bune aproximări, calcul operatorial.

Activitatea ştiinţifică: Activitatea de cercetare şi-a început-o în perioada studenţiei sub îndrumarea academicianului Gheorghe Călugăreanu. Apoi, fascinată de personalitatea academicianului Tiberiu Popoviciu, aria de preocupări se îndreaptă spre funcţiile convexe în sens generalizat, aproximare şi studiul funcţiilor interpolatoare. Devine conducător de doctorat în 1974; sub îndrumarea profesoarei Elena Popoviciu şi-au susţinut doctoratul 23 de tineri cercetători. În anul 1960 fondează „Seminarul de cea mai bună aproximare şi programare matematică”. De numele Elenei Popoviciu sunt legate revistele „Revue d’analyse numérique et de la theorie de l’approximation” şi „Annals of the Tiberiu Popoviciu Seminar of Functional Equations, Approximation and Convexity”. Convingerile ei că matematica are aplicaţii în practică o conduc la organizarea „Laboratorului de cercetări interdisciplinare”, începând cu anul 1972; aici şi-au expus ideile mari cercetători din domeniile: ştiinţelor economice, ştiinţelor tehnice, fizică, chimie, biologie, medicină, arheologie, lingvistică şi multe altele. În anul 1974 i se conferă titlul de doctor docent în matematică de către Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Se stinge din viaţă la 24 iunie 2009 la Cluj-Napoca.