Petru T. Mocanu s-a născut la Brăila, în 1 iunie 1931. Părinţii lui aveau origini transilvane. A urmat şcoala primară şi liceul în oraşul natal, apoi a venit la Cluj ca student al Facultăţii de Matematică a Universităţii clujene, în 1950. Tot la această universitate a obţinut doctoratul, sub îndrumarea marelui profesor şi academician Gheorghe Călugăreanu, ca urmare a susţinerii cu succes a tezei “Metode variaţionale în studiul funcţiilor univalente”. Întreaga sa activitate ştiinţifică şi didactică a fost legată de această universitate. La început a fost asistent (1953-1956), apoi lector (1957-1962), conferenţiar (1962-1970) si, din 1970, profesor.

Unul dintre cele mai apreciate cursuri era cel de Analiza Complexă, al cărui titular a fost aproape 40 de ani. Cursurile sale speciale (Funcţii Univalente, Subordonări Diferenţiale, Teoria Geometrică a Funcţiilor, Teoria Măsurii, Spaţii Hardy etc.) erau de un înalt nivel ştiinţific şi foarte actuale, adeseori cuprinzând rezultate încă nepublicate.

A publicat mai multe cursuri universitare, utile multor generaţii de studenţi sau tineri cercetători: Analiză Matematică (Funcţii Complexe), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982 (în colaborare cu P. Hamburg şi N. Negoescu); Capitole Speciale de Analiză Complexă, Presa Universitară Clujeană, 2005 (în colaborare cu G. Kohr) ş.a.

Realizările sale din domeniul ştiinţei sunt impresionante: 187 de articole ştiinţifice şi două monografii: Teoria Geometrică a Funcţiilor Univalente, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare cu T. Bulboacă şi G. S. Sălăgean) şi Differential Subordinations: Theory and Applications, Marcel Dekker, Inc., New York, Basel, 2000 (în colaborare cu S. S. Miller – SUA).

Dintre contribuţiile cele mai importante în teoria geometrică a funcţiilor pot fi amintite:

• tudiul unor probleme extremale privind funcţiile univalente,
• introducerea clasei de funcţii alfa-convexe (cunoscute şi sub denumirea de funcţii Mocanu),
• obţinerea unor criterii simple de univalenţă (stelaritate, convexitate, aproape convexitate).
• studiul unor noi operatori integrali pe clase de funcţii univalente,
• elaborarea teoriei subordonărilor şi superordonărilor diferenţiale, cu multiple aplicaţii în analiza complexă,
• obţinerea unor noi condiţii de difeomorfism în planul complex,
• aplicaţii ale analizei complexe în optica geometrică – introducerea noţiunii de refracţie regulară.

Încă din timpul vieţii rezultatele sale au fost citate în peste 1000 de publicaţii, iar un număr semnificativ de articole ştiinţifice poartă în titlu numele Profesorului Mocanu. A colaborat cu matematicieni de prestigiu din întreaga lume, printre care : S.S. Miller (SUA), M.O. Reade (SUA), P.J. Eenigenburg (SUA), H.S. Al-Amiri (SUA), S. Ruscheweyh (Germania), R. Fournier (Canada).

Dacă profesorul Mocanu este cunoscut ca părintele funcţiilor alfa-convexe, împreună cu S. S. Miller el este, de asemenea, şi creatorul unui întreg capitol al matematicii – Teoria Subordonărilor şi a Superordonărilor Diferenţiale. Această teorie este importantă atât prin rezultatele obţinute cât şi prin metodele noi de cercetare ce sunt puse la dispoziţia matematicienilor.

Profesorul academician P. T. Mocanu a fost circa 30 de ani conducătorul şi principalul animator al Seminarului de Cercetare de Teoria Geometrică a Funcţiilor. A fost redactor-şef colectivului de redacţie al revistei Mathematica (Cluj) şi membru al colectivului de redacţie al revistelor Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Bulletin de Mathématiques S.S.M.R, Proceedings of the Romanian Academy şi Analele Universităţii Oradea, Mathematica.

A îndrumat spre obţinerea titlului de doctor în ştiinţe matematice un număr de 37 de matematicieni.

A fost decanul Facultăţii de Matematică în perioadele 1968-1976 si 1984-1987, şeful Catedrei de Teoria Funcţiilor (1976-1984 şi 1990-2000), prorector al universităţii Babeş-Bolyai (1990-1992).

Activitatea sa a primit în decursul timpului numeroase aprecieri: în anul 2009 a devenit membru al Academiei Române, după ce din anul 1992 a fost membru corespondent; a fost distins cu Meritul Academic (2011), Senior al Municipiului Cluj-Napoca (2008), Cetăţean de Onoare al municipiului Brăila (2007), Doctor Honoris Causa al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu (1998) şi al Universităţii din Oradea (2000), Diploma de Onoare a Universităţii Babeş-Bolyai (2002) şi a SSMR (2006).

Recunoaşterea meritelor sale în domeniul ştiinţei şi calitatea sa ca om au făcut să fie ales preşedinte al SSMR (Societatea de Ştiinţe Matematice din România) pe o perioada de 8 ani.

A fost invitat la conferinţe internaţionale de mare anvergură şi a conferențiat la universităţi de prestigiu. A fost Visiting Professor la Conakry, Guinea (1966-1967) şi Bowling Green State University, Ohio SUA (1992) şi a prezentat conferinţe ca invitat la: Lodz, Lublin (Polonia), Jyvaskyla (Finlanda), Michigan, Iowa, Maryland, Stanford, Tampa, Delaware, New York (SUA), Rouen (Franţa), Hagen, Würzburg, Dortmund (Germania), Chişinău (Moldova), Debrecen (Ungaria), Nicosia (Cipru), Istanbul (Turcia).

Prin întreaga sa activitate – om de ştiinţă, dascăl, persoană civică – Petru T. Mocanu a devenit unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai universităţii noastre, personalitate academică marcantă atât la nivel naţional cât şi internaţional. Figura sa distinsă, luminată de pasiunea pentru matematică, muzică şi frumos, va străluci etern în galeria matematicienilor de frunte ai omenirii.

Prof. dr. Gabriela Kohr şi Prof. dr. Grigore Sălăgean