Născut la Sighetu Marmației în 3 decembrie 1965, Profesorul a părăsit această lume joi 2 iunie 2022 într-o zi de mare sărbătoare a lumii creștine, Înălțarea Domnului. A plecat nedrept și mult prea devreme.

Este greu să scriem la modul trecut despre cei pe care i-am apreciat și iubit. Totuși punctăm câteva repere ale personalității sale. Întreaga sa activitate științifică și-a desfășurat-o în cadrul Facultății de Matematică și Informatică a Universității Babeș-Bolyai parcurgând toate treptele ierarhiei universitare: asistent (1990), lector (1994), conferențiar (2008), profesor abilitat (2016), având șansa să fie martorul evoluției facultății de-a lungul a peste trei decenii marcate de prefaceri profunde. Între anii 1996 - 2000 a ocupat funcția de Cancelar al facultății noastre.

A fost un profesor iubit, prețuit și respectat, un om al dialogului, al discernământului. Receptiv, onest și loial, cu o minte analitică, dascălul Popovici a format discipoli și a transmis generațiilor de studenți iubirea față de această materie anostă numită matematica învățându-i totodată că demnitatea nu se negociază.

Activitatea științifică se numără prin cărți, monografii, articole publicate în reviste de prestigiu, comunicări la conferințe internaționale și seminarii de cercetare. Toate acestea se pot cuantifica prin numere care dovedesc că și-a onorat pe deplin profesiunea. Vizitator vremelnic al acestui timp, Nicu și-a oferit cu generozitate inteligența, experiența irepetabilă și înțelepciunea fiecăruia dintre noi, colegi sau studenți. Dar mai presus de acestea este ceea ce a reușit să construiască cu constantă iubire. Ne referim la sanctuarul de acasă, familia sa. Vorbea cu mândrie și afecțiune de copiii lui, Anca, Petrică și în ultimul timp, mai ales, despre primul său nepot Pavel.

Odată cu dispariția lui Nicolae Popovici, facultatea își pierde una dintre vocile cele mai originale și cei care l-au cunoscut mai îndeaproape pierd un prieten nobil. Peste timp ne vom aminti de el cu un sentiment de dor dublat de tristețe.